Mărgele

Nici nu mai ştiu cum s-a întâmplat totul. Dar am văzut cum s-a eliberat din strâmtoarea veşmântului şi a rămas albă şi tristă în întuneric. Şiragul de mărgele îi mângâia sânii de nubilă cu o unduire năucitoare ca apoi să se culce pe pântecele neted. Am aprins o lumină, iar ea a înţeles ce vreau, şi-a găsit locul şi a întors capul, ca şi cum ar fi vrut să nu mă ştie acolo. Să nu-mi desenezi chipul, e tot ce-ţi cer, a spus, pentru o clipă ochii ei au avut o sclipire stranie ca apoi să se stingă mai trişti ca oricând.

Bookmark the permalink. RSS feed for this post.

Leave a Reply

Search

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark. Converted by LiteThemes.com.