Festivalul Sake-ului (Sakagura Matsuri)



E cunoscut faptul că într-un oraş mic nu se întâmplă mai nimic. Fiecare zi se scurge identic ca cea precedentă. Nimic nu tulbură ciclul celor 24 de ore şi parcă toţi se căznesc să nu iasă din acest ritm. Trenurile iau şi lasă întotdeauna aceiaşi oameni la aceleaşi ore. Bicicleta roşie trece prin faţa casei în fiecare dimineaţă. Vecina de  vis-à-vis întinde rufele cu două minute înainte ca poştaşul să aducă ziarul. Zâmbetul tinerei din cafeneaua din colţ înroşeşte de fiecare dată obrajii liceanului timid.


Sunt câteva evenimente mari şi late pe tot parcursul anului. Le ştim fără să clipim şi de fiecare dată totul rulează identic ca în anii precedenţi, ca un film prost într-un cinematograf de mâna a doua. Primăvara are loc Festivalul Florilor de Cireş. Vara, după cum vă aşteptaţi, Natsu Matsuri (Festivalul de Vară), destul de incitant, dacă bei câteva beri şi faci abstracţie de hărmălaia inutilă a celor turmentaţi. Copăceii înfloriţi îţi vor părea tinerele în chimono de vară, nişte buchete de flori imense, vii, proaspete, colorate. Toamna se venerează recolta de orez aducând jerfe zeilor în cadrul Festivalului Orezului, iarna fără îndoială îşi are locul bine stabilit Festivalul Crăciunului, unde cele câteva beculeţe agăţate prin copacii din centru dau un aer mai mult lugubru decât de sărbătoare. Şi cam asta ar fi.

Anul aceasta însă am aflat de un nou festival, Festivalul Sake-ului, la a patra ediţie. La a patra ediţie?!? Adică în ultimii trei ani am trăit degeaba.


 



第4回 はつもみち 酒蔵まつり

Într-o curte mai mare, organizatorii au pus câteva mese şi scaune de plastic, corturi şi o scenă în spate. Pe cele două părţi laterale standuri pline ochi, o adevărată mană cerească, cu  băutură la discreţie.  Să nu vă închipuiţi că sunt o băutoare înrăită, dimpotrivă, uneori o simplă cutie de bere mă poate doborî cu usurinţă. Dar când vine vorba de un loc cu mese în aer liber, câţiva oameni dornici de distracţie, şi bere, n-am să refuz niciodată.




Când am ajuns, puţin după ora prânzului, pe scena improvizată cânta, chiar binişor, o tipă frumuşică, băştinaşă pesemne. Nu playback ca orice vedetă care se respectă, ci live adevărat, acompaniidu-se cu o chitară. 




A fericit câţiva bărbaţi din public. Harada Yuko, visul unei zile de vară. Cerul se voalase, o aromă blândă de ploaie încălzea uşor aerul, razele soarelui răspândeau o lumina difuză şi Yuko îşi chema iubitul înapoi, îl striga printre cei din public, oare tu eşti, iubitule?




Am băut. Bere. Şi deşi nu mă omor după sake, am băut  pentru prima dată cu plăcere. Sake de la mama lui de acasă, fabrica de  nihonshu (日本酒) fiind fix lângă noi. O nebunie pe toate gusturile, de la Nigorizake (sake nefiltrat) până sake cu alcool adăugat, Honjōzō-shu (本醸造酒).






Petrecerea s-a spart înainde de a începe, când îmi era lumea mai dragă şi berea mai rece. Pe la trei am fost trimişi acasă, asta după ce au încheiat festivalul cu renumitul Mochi-maki (餅まき). Ce este Mochi-maki? Cunoscut de asemenea şi ca Mochi-nage (餅 投げ), este un ritual şintoist de binecuvântare, care constă în aruncarea unor turtiţe de orez către mulţime.

Am plecat mai mult dezumflată şi cu mintea mult prea limpede după un festival al alcoolului. Am urmărit însă o altfel de beţie, pe înserat, acasă. Ziua murea ameţită în braţele unei umbre ce înghiţea încetul cu încetul încăperea.

Posted in , . Bookmark the permalink. RSS feed for this post.

2 Responses to Festivalul Sake-ului (Sakagura Matsuri)

  1. Descrierea evenimentului este cat se poate de...delicioasa :)
    Elegant sarcasm strecurat in randurile acestea rafinate.
    Si daca tot zici ca evenimentele sunt rarute...ce-as putea oare sa adaug?? La cat mai multe?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La cât mai multe evenimente cu sticle pline aş adăuga. :D

      Ștergere

Search

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark. Converted by LiteThemes.com.