Perechea de ghete


Zilele trecute, că tot se lăsă un frig cu dinţi ascuţiţi peste oraş, am zis că a venit timpul să scot din debara unica mea pereche de ghete. De fapt, nu sunt ghete, sunt bocanci, the red cherry boots, am scris despre achiziţionare lor anul trecut pe vremea asta, într-un post pe blog.

După cum spuneam, ghetele sau bocancii, cum vreţi să le numiţi, le-am găsit zăcând sufocate într-un strat gros de praf. Erau atât de murdare încât, în primul moment am vrut să renunţ, să le îndes la loc în raft şi să închid uşa. Hai curaj, mi-am zis, ai văzut şi altele mai rele, aminteşte-ţi când ţi-ai găsit sumara garderobă decorând dudul plin de omizi din spatele blocului ca un brad de crăciun... nu te mai iertase mama pentru firea ta dezordonată şi îţi azvârlise toate hainele împrăştiate prin cameră fix pe fereastră, sau atunci când în vizită la bunici te-ai strecurat în cămară şi ai desfăcut damigeana de vin, în care se găsea un must dulce de te lingeai pe degete şi când ai vrut să iei doar o gură, ai vărsat tot conţinutul pe jos...

Aşadar, am pus mâna pe o cârpă şi am început să frec buricul înnegrit ca pe lampa aladinului.




N-a apărut nimeni să-mi îndeplinească dorinţele, în schimb, mi-am amintit de ghetele din copilărie. Veşnic cu un număr, sau chiar două mai mari, rămase de la soră-mea, dar, mulţumită ei, deoarece îşi purta orice articol de îmbrăcăminte cu mare atenţie, ghetele ajungeau pe mâna mea, sau, mai bine zis, pe piciorul meu într-o stare foarte bună. Evident, după nici o săptămână soarta lor era de-a dreptul jalnică, pline de noroi, zgârieturi, cu botul julit, talpa căscată gata gata să înghită cantităţi uriaşe de apă. Dacă hainele mai rezistau cu chiu, cu vai, încălţămintea îşi găsea sfârşitul rapid, când încă iarna nici nu apucă să muşte din ea.

Aşa se face că într-o zi de sfârşit de toamnă, spre necazul mamei, i-am arătat încă o pereche de ghete pe care reuşisem să le distrug, le-a privit plină de deznădejde, fără să mă mai dojenească, a hotărât că a venit momentul să îmi cumpere o pereche nouă. Cum acesta era un adevărat eveniment pentru mine, mi-l amintesc minuţios. Deşi era o zi caldă, norii apăsau greu pe umerii noştri şi simţeam venirea prematură a fulgilor de nea. Am pornit spre complexul din cartier, unde, lânga librărie, exista şi un magazin de încălţăminte. Ţopăiam pe lângă pasul elegant şi liniştit al mamei, aş fi luat-o la fugă până în capătul străzii, în bucuria mea mă bântuiau cele mai rele gânduri, dacă o fi închis azi, oare au mai multe modele de ghete, au oare măsura mea? şi dacă nu, ce o să mă fac?

Când am ajuns aproape de complex, eram atât de emoţionată încât n-am mai aşteptat-o pe mama, am urcat în mare grabă cele câteva rânduri de scări, am fugit până în faţa vitrinei şi m-am lipit cu fruntea de ea. Se aflau acolo atâtea minunăţii cum nu mai văzusem niciodată. Pantofi în toate culorile, din piele întoarsă, lăcuiţi, cu modele, cu broderie. Ghete colorate, cu botul pătrat sau rotund, cu şireturi sau fermoar, negre, albe, bej, roşii… ce mai, pentru mine era un vis, mă simţeam precum Denise din La Paradisul femeilor de Émile Zola, privind încremenită pentru prima oară o vitrină din Paris.

Am încercat mai multe perechi, fiindu-mi dificil să iau o decizie. Le vroiam pe cele roşii, lăcuite. Străluceau atât de frumos în lumina neoanelor din magazin încât a fost cu neputinţă să mai am ochi pentru altceva. Tot mama a hotărât care pereche mi se potriveşte cel mai bine. Lucru căruia nu i-am dat foarte mare importanţă, urma să am o pereche nou-nouţă de ghete doar pentru mine şi asta era tot ce conta. După ce le-am probat încă o dată admirându-mă continuu în oglinda din faţa mea, mama a rugat una din vânzătoare să mi le împacheteze.

Ajunsă acasă, în culmea fericirii, am rupt pachetul dornică să arăt tuturor ce îmi cumpărasem. Nu-mi putea strica nimic bucuria, nici măcar micul detaliu pe care l-a observat mama după câteva zile, ghetele aveau măsuri diferite. Stângul era cu un număr mai mare faţă de dreptul. Deşi călcam greu şi îmi cam târam piciorul stâng, asta nu avea să-mi umbrească mândria cu care purtam noua mea perechea de ghete.

Posted in . Bookmark the permalink. RSS feed for this post.

Leave a Reply

Search

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark. Converted by LiteThemes.com.