Archive for 2012

From Miyajima with love

Înainte de a ajunge în Miyajima, trebuie să te pregăteşti pentru o călătorie în timp, cam pe vremea când războinicii ridicau primul altar pe insulă. Şi chiar dacă ai mai vizitat Japonia, Miyajima ţi se va înfăţişa altfel decât te aştepţi, vei păşi cu câteva sute de ani în urmă, pe o insulă unde totul pare încremenit în timp, de la casele din perioada Edo (1603-1868), până la oamenii ei, în majoritatea lor, vârstnici.

Leave a comment

Laurii poleiţi ai Zuvei Rodoka

Acum câteva săptămâni, pe când încă era soarele plăcut de ţi se aşeza pe umeri ca o mângâiere şi câţiva pui de vânt ţi se jucau prin plete, cam pe atunci am scos-o pe Zuva Rodoka la plimbare.

Posted in , | 3 Comments

Construieşte suflete, împreună putem face lucruri minunate

Spune-mi drept, când ţi s-a născut copilul, după ce te-ai asigurat că respiră, trăieşte, nu-i aşa că ai început să îl testezi. Să vezi dacă este normal?

Posted in | Leave a comment

Scurt moment de... japonisme

Nu ştiu dacă rândurile de mai jos mai au nevoie de o prezentare. Sau, mai bine zis, nu ştiu eu ce prezentare s-ar potrivi cel mai bine. Au şi japonezii curiozităţile lor, asta e sigur. Chiar dacă asta înseamnă să scoată de te-miri-unde idei originale. Culmea este că unele chiar vând, şi se vând bine. 

Posted in , | 1 Comment

Năluciri din oraşul paradigmă


Tokyo, o metropolă fabuloasă, îţi va lăsa cu siguranţă impresia unei alte lumi.

Capitala din Ţara Soarelui Răsare, locul pe care îl visezi şi cu ochii deschişi.

Cel mai scump şi impresionant oraş din lume, Tokyo.

Viaţa de noapte în Japonia, Tokyo - experienţe inedite, de neuitat.

Posted in , | Leave a comment

Ringo ame


Termenul ringo ame (りんご飴) este cât se poate de simplu, tradus mot à mot din engleza americană (căci în engleza engleză i-ar spune toffee apple), candy apple, de unde îşi are şi originea. Iar cum pe japonez, în general, îl pasionează cam tot ce spune, face, drege prietenul său american, aşa ringo ame a ajuns un produs nelipsit de la orice matsuri.

Posted in , | 2 Comments

Perechea de ghete


Zilele trecute, că tot se lăsă un frig cu dinţi ascuţiţi peste oraş, am zis că a venit timpul să scot din debara unica mea pereche de ghete. De fapt, nu sunt ghete, sunt bocanci, the red cherry boots, am scris despre achiziţionare lor anul trecut pe vremea asta, într-un post pe blog.

Posted in | Leave a comment

Gând



 Ţi-am vindecat urmele paşilor de umbră
 şi am defrişat pădurea de gânduri,
 ca să umbli plouat, să nu te ude ploaia
 şi să miroşi cerul cu iz de pământ
 şi pământul cu gust de cer înnorat
 să te strecori printre degetele lumii,
 când secera ei vrea să-ţi reteze depărtarea.

Posted in , | Leave a comment

Toamna japoneză


Se aşeză pe margine de tatami cu un gest natural ca şi cum ar fi fost aşteptată. Apoi zâmbi sufletului meu speriat în faţa cerului voalat. Îmi strecură sub piele aroma blândă a ploii şi lumina difuză a razelor de soare.

Posted in , | Leave a comment

Mulţumesc SECOM, m-ai învăţat ce e ura.



 

Ştiu că majoritatea oamenilor au o capacitate nebănuită de-a alunga amintirile neplăcute, de-a le stoca într-o zonă obscură din minte, departe de-a fi răscolite cu uşurinţă. Păstrează la suprafaţă amintirile frumoase, clipe pe care atunci când le revăd în spatele retinei, le oferă o stare de confort sufletesc, trăiesc sentimente bune, plăcute, armonioase. Nu spun că suntem superficiali, doar că unii oameni au această putere de autoapărare în faţa lucrurilor negative.

Acesta este un paragraf dintr-o povestire scrisă mai demult. După ce am urmărit spoturile de promovare ale SECOM mi-am amintit de amintirile pe care le credeam negative, amintiri pe care credeam că le urăsc, şi, pe care încercam să le reneg.

Posted in | Leave a comment

Undokai-ul nu-i ca iarna



Că tot suntem în plin sezon, zic să nu scap aşa subiect să-mi scape printre degete. Undokai sau, cunoscut şi sub numele de scenă, sports day (din lb. engleză). O zi dedicată sportului şi activităţilor sportive, organizată de obicei de către şcoli, grădiniţe, crese, şi în anumite zone organizează şi asociaţiile de locatari a unor cartiere.

Posted in | Leave a comment

Numai mamă să (nu) fii




Nu credeam că a fi mamă este un lucru atât de greu. Îmi imaginam viaţa noastră altfel. Copiii mei nu mă mai ascultă, nu ştiu ce să mă mai fac. Mă ignoră şi sunt lipsiţi de respect, oare unde am greşit?! Am făcut totul pentru ei, am renunţat la mine, la cariera mea, la viaţa mea socială, l-am suportat pe nemernicul ăla de tată al lor, mi-am distrus tinereţea... totul pentru ei, pic de recunoştinţă n-au... Numai mamă să nu fii. 

Posted in | Leave a comment

Joaca de-a taifunul - ba e aici, ba nu-i aici


Vă mai amintiţi de jocul din copilărie, Groapa cu furnici? Da? Ei bine, cam aşa e şi cu taifunul ăsta...te apucă părinteşte, te amăgeşte, te leagănă niţel, şi apoi când te aştepţi mai puţin, te aruncă de nu te vezi.

Posted in , | Leave a comment

Copilăresc


Azi, Erika mi-a spus că vrea să crească mare cât mai curând. Vreau să fiu om mare, a zis cu mutriţa serioasă.
Eu nu vreau să fiu om mare, i-am răspuns. Deşi ştiu că a mirat-o, a fost, cu siguranţă, cel mai sincer răspuns din ultima vreme. De ce aş vrea să fiu mare? Mie-mi place să copilăresc. Am tot copilărit până mai ieri, alaltăieri, când am mai aruncat încă un an pe topogan. Şi nu văd de ce m-aş opri acum...

Posted in | Leave a comment

Clubul de fitness


În orășelul nostru de provincie sunt două mari și late astfel de cluburi. Unul de fițe, că na, au și ei pițipoancele și băiețașii lor, și celălalt, unde de obicei se adună cei trecuți de vârstă a treia, câțiva tineri rătăciți și câteva doamne de vârstă mijlocie.

Posted in , | 3 Comments

O zi de vară în Shimonoseki

Când spui Shimonoseki te referi cu siguranță la artifiicile de pe malul mării din luna lui cuptor. Hanabi, tradus mot à mot, flori de foc.

Posted in | Leave a comment

Jean-balayez


Când am fost în țară, am primit câteva cărți din partea prietenilor, au avut grijă și de data aceasta să îmi mai umple rafturile sufletului cu câteva volume. Ei știu, deși nu le-am spus-o niciodată, cărțile vin ca o alinare, ca o mângâiere dacă vreți, atunci când dorul nu se îndură și mușcă sănătos din mine.

Posted in | Leave a comment

Povestea melcului


Soarele apăru pe cer mai devreme în dimineaţa aceea şi trezi din somn toate vieţuitoarele de prin preajma casei bunicii. Păsărelele zburau de colo-colo ciripind vesele, iepuraşii alergau iute prin iarba udă de rouă, printre crengile copacilor mici veveriţe râdeau voioase unduindu-şi cozile stufoase. Era o zi călduroasă de toamnă, de care se bucurau toţi.

Posted in | Leave a comment

Decât un gând

 Nu am decât un gând.


    
Bag samă că spotul ăsta cu Maia Morgenstern ce a circulat zilele acestea pe facebook a dat naştere la mult prea multe controverse, toate învârtindu-se în jurul interpretării actriţei. Într-adevăr, aş fi ipocrită să tăgăduiesc calitatea şi jocul actoricesc. Dar tocmai pentru că este incredibil, extraordinar, genial, privitorul rămâne blocat în interpretare, iar mesajul pe care acest spot dorea să îl transmită rămâne ascuns în tenebrele conştientizării. Sincer, este overdone.

Posted in | Leave a comment

De prin ţară adunate


 
În scurta mea vizită din ţară, în toată nebunia şi alergătura, am reuşit de mi-am îndeplinit o dorinţă, aia de a merge cât mai des cu mijloacele de transport în comun. Nimic, dar nimic nu se compară cu acele conversaţii savuroase la care te supun, fără să fi întrebat, ceilalţi pasageri. Astăzi încerc să vă istorisesc una dintre ele.

Posted in | Leave a comment

Zuva Rodoka

    
  Rămăsese singură. După ce a închis ușa în urma lor, Zuva Rodoka s-a întors în cameră și s-a așezat la masă. În vreme ce își răsucea o noua țigară, un joint de fapt, dar refuza să îl numească așa din motive doar de ea știute, privea cum firișoare cafenii se scurg ca amețite, tremurând ușor în aerul umed și cald al serii, căzând pe foile albe împrăștiate peste tot. Norișorii de fum se mișcau unduios, purtați de vântul care pătrundea prin fereastra deschisă în toată încăperea, împinși până departe, acolo unde lampadarul cu abajurul ciobit lumina stins. 

Posted in | Leave a comment

Dragă presă scrisă din România

    


Iartă-mă pe mine, copil nerod ce sunt, că îndrăznesc să te incomodez cu smintita mea flecăreală așternută pe hârtia word-ului. Da' iată că trecu' ceva timp de când ne-am învecinat pe străzile internetului. Când tu ai binevoit să-mi intri pe fereastra albă și proaspăt deschisă a browser-ului, și să-mi scormoneşti prin buzunare după „like și share”.

Posted in | 3 Comments

Waratte Candy

 
 - Ce ai mai făcut de data asta?
 
O și văd pe mama în pragul ușii de la bucătărie când mă auzea intrând în casă murdară, julită, lovită. Se albea la față, cu o mână se ținea de toc să nu pice jos. Nu mă certa, nu-mi mai trăgea și ea una pe lângă vânătăile pe care le aveam.

Posted in | 5 Comments

Club A




Purta un pulover alb, subțire. Deși sfârșit de mai, era totuși răcoare. Se plimba prin sala semi-obscură privind mută de uimire fotografiile de pe pereți. Încă i se părea că trăiește un vis.

Posted in | Leave a comment

Nelinişte de cuib cald,
hrănind iarba galbenă,
sufletele noastre le-ai vopsit cu sânge
şi aprind o ţigară la flacăra lui.

Posted in | Leave a comment

Search

Swedish Greys - a WordPress theme from Nordic Themepark. Converted by LiteThemes.com.